Programul Venera

Programul Venera a fost o serie de misiuni spațiale sovietice dedicate explorării planetei Venus, desfășurate între anii 1961 și 1984.

Venera 9

Misiunile Venera au contribuit la înțelegerea compoziției și a condițiilor extreme de pe Venus. Imaginile și datele transmise de sondele Venera 9, Venera 10, Venera 13 și Venera 14 au reprezentat primele fotografii de pe suprafața planetei.

Misiunile Venera

Venera 1 a fost prima sondă spațială lansată de Uniunea Sovietică, lansată la 12 februarie 1961, având ca obiectiv studierea planetei Venus.

La câteva zile după lansare, comunicațiile cu sonda au fost pierdute, inginerii sovietici au speculat că cauza ar fi o defecțiune a sistemului de orientare solară.

Venera 2, cunoscută ca și 3MV-4 a fost lansată la 12 noiembrie 1965. Sonda s-a apropiat de Venus la 27 februarie 1966, la o distanță de aproximativ 23810 km.

În timpul trecerii, instrumentele sondei au fost activate, suspendând contactul radio. Sonda ar fi trebuit ca să transmite informațiile după trecere când contactul ar fi fost restabilit. În data de 4 martie 1966, s-a declarat că sonda nu a reușit să restabilească comunicații.

Venera 3, lansată la 12 noiembrie 1965, a fost prima sondă care a lovit suprafața altei planete. Misiunea a avut scopul de a studia atmosfera și suprafața planetei. Venera 3 a avut o traiectorie care a acoperit aproximativ 280 de milioane de de kilometri peste 105 zile, având instrumente științifice pentru măsurarea fenomenelor cosmice.

La 1 martie 1966, Capsula de aterizare a sondei a intrat în atmosfera planetei, dar s-au pierdut comunicațiile la doar câteva ore înainte de impact. Inginerii sovietici au declarat că temperatura sondei a urcat la temperaturi neanticipate, supraîncălzindu-se, cauzând sistemul de orientare să eșueze în timpul ultimelor ore ale misiunii. Capsula de aterizare nu a fost proiectată pentru temperaturile și presiunea atmosferică a planetei Venus.

Venera 4 a fost prima sondă care a transmis date despre atmosfera planetei. După călătoria sa de patru luni de pe Pământ, În 1967, Venera 4 a pătruns prin stratul dens de nori al planetei și a coborât spre suprafață. Aproape imediat, a început să trimită semnale codificate care transmiteau detalii despre gazele care alcătuiesc aerul din jurul planetei Venus, precum și măsurători ale temperaturii și presiunii.

Venera 4 transporta echipamente concepute pentru a permite comunicațiile chiar și atunci când este scufundată sub orice oceane despre care se suspecta că ar putea exista la suprafață. Dar contactul s-a pierdut la 94 de minute după ce sonda a intrat în atmosferă, când s-ar fi aflat încă la aproximativ 25 km deasupra planetei.

Venera 5 a fost lansată către Venus pentru a colecta date despre atmosfera planetei. Nava spațială semăna foarte mult cu Venera 4, dar era construită mai robust.

Când s-a ajuns în apropierea atmosferei lui Venus, o capsulă de 405 kg, echipată cu instrumente științifice, a fost separată de nava principală. În timpul coborârii spre suprafața planetei, s-a deschis o parașută pentru a reduce viteza de cădere. Timp de 53 de minute, pe 16 mai 1969, capsula a transmis date despre atmosfera venusiană în timp ce era suspendată în aer. Nava a transportat, de asemenea, o medalie cu Stema de Stat a Uniunii Sovietice.

Venera 6 semăna mult cu Venera 4 și Venera 5 , dar era construită mai rezistent. În apropierea atmosferei lui Venus, din nava principală a fost separată o capsulă de 405 kg, care conținea instrumente științifice.

Pe parcursul coborârii spre suprafața planetei, o parașută s-a deschis pentru a încetini viteza de cădere. Timp de 51 de minute, pe 17 mai 1969, capsula a transmis date despre atmosfera venusiană în timp ce era suspendată de parașută. Ea a aterizat la coordonatele 5°S 23°E. Nava a transportat o medalie cu Stema de Stat a Uniunii Sovietice, la fel ca Venera 5.

Venera 7 a fost prima navă spațială din lume care a ajuns pe suprafața lui Venus. Nava a efectuat aterizarea pe partea nocturnă a planetei. Venera 7 a reprezentat o dezvoltare ulterioară a navelor Venera 4. Venera 5 și Venera

Sonda a furnizat informații despre suprafața lui Venus, inaccesibile observațiilor prin stratul său gros de atmosferă. Nava a confirmat că oamenii nu pot supraviețui pe suprafața planetei și a exclus existența apei lichide pe Venus.