Tehnologie Stealth

Tehnologia stealth, denumită și tehnologie cu vizibilitate redusă (în română secret, ascuns, furișat, mascat) este un termen umbrelă pentru o serie de măsuri care au ca scop reducerea vizibilității unui vehicul la detectare. Cea mai cunoscută dintre acestea este minimizarea reflexiei radar, dar și tehnicile de evitare a detectării vizuale intră sub denumirea de stealth. Tehnologia stealth este folosită în special pe avioane și nave militare.

Lockheed F-117 Nighthawk

Tanc stealth PL-01

Surcouf, o fregată stealth franceză

În general nu se poate obține și viteză, și capacitate de încărcare, și invizibilitate.

• La F-117 sunt limitate viteza, ca urmare capacitatea de luptă aer-aer, supraviețuire în caz de observare și capacitatea de încărcare.
• La F-22 Raptor (foarte performant de fapt) este limitată capacitatea de încărcare.
• La B-2 Spirit este limitată viteza și, în caz de observare, capacitatea de supraviețuire.

Istorie

A rămâne ascuns față de inamic a fost dintotdeauna o doctrină în Arta războiului. Însă, deoarece aviația este relativ tânără, dezvoltarea tehnologiilor de a rămâne ascuns față de adversar a început abia recent. Aceste tehnologii au apărut ca reacție la inventarea radarului. În domeniul naval, apariția tehnologiilor stealth a urmat inventării sonarului. La început au fost aplicate pe submarine, iar mai târziu și pe nave convenționale.^[1]

În timpul Primului Război Mondial, germanii au experimentat utilizarea Cellonului (acetat de celuloză), un material transparent de acoperire, în încercarea de a reduce vizibilitatea avioanelor militare. Exemplare unice ale avionului de vânătoare monoplan Fokker E.III Eindecker, ale biplanului de observație cu două locuri Albatros C.I și ale prototipului de bombardier greu Linke-Hofmann R.I au fost acoperite cu Cellon. Totuși, reflexiile de lumină solară de pe material făceau avionul și mai vizibil. S-a constatat, de asemenea, că cellonul se degrada rapid atât din cauza razelor solare, cât și a variațiilor de temperatură din timpul zborului, astfel încât eforturile de a construi avioane transparente au fost abandonate.^[2]

Dezvoltarea tehnologiilor stealth moderne în Statele Unite a început în 1958, unde încercările anterioare de a preveni urmărirea radar a avioanelor spion U-2 în timpul Războiului Rece de către Uniunea Sovietică nu au avut succes.^[3]

Domenii ale tehnologiei Stealth

Tehnologiile urmăresc să le facă puțin vizibile (ideal invizibile) în domeniile:

Radar

Este cel mai important domeniu. Invizibilitatea radar se obține prin așa-zisa reducere a secțiunii tranversale echivalente:

• Forme care reflectă puțin undele electromagnetice din spectrul folosit de radare (forme cu o anumită curbură).
• Forme care reflectă undele radar concentrat în anumite direcții (suprafețe plane, derive înclinate etc).
• Evitarea formelor care reflectă undele radar ca o oglindă perfectă (colțuri cave tridimensionale, de exemplu guri de admisie a aerului în motoare.
• Metalizarea geamurilor, pentru ca undele radar să nu se reflecte de cavitățile interioare.
• Materiale care nu reflectă undele radar (plastice, compozite).
• Materiale care absorb undele radar (vopsele pe bază de ferite).
• Contramăsuri radar active (emisii de bruiaj).
• Planificarea misiunilor la LO-HI-LO, adică cu pătrundere și retragere la o altitudine cât mai joasă, unde relieful ecranează radarele. Această ultimă măsură este ineficientă dacă adversarul dispune de radare ambarcate pe avioane care patrulează la mare înălțime.

Infraroșu

Jetul generat de motoare degajă o mare cantitate de căldură. Pentru dreducerea semnăturii termice (în infraroșu) trebuie ca această căldură să fie cât mai mică, ceea ce se obține prin:

• Motoare de putere redeusă, fără postcombustie, ceea ce limitează mult viteza de zbor (la B-2 Spirit la sub 800 km/h).
• Așezarea duzelor de evacuare a gazelor deasupra fuzelajului, peste suprafețe care au rolul de a ascunde gazele de senzorii infraroșu de la sol, până când acestea se amestecă cu aerul rece. (Vezi B-2)
• Raport de diluție mare a gazelor de ardere.
• Planificarea misiunilor sub pătura de nori, altfel avionul este detectabil din satelit, de cei ce dispun de asemenea tehnologie.

Rachetele, mai ales cele intercontinentale, degajă o căldură mult prea mare pentru a putea spera să rămână nedetectate.

Vizibilitate

Problema nu este rezolvată satisfăcător, invizibilitatea în spectrul vizibil fiind obținută numai pe timp de noapte, ceea ce limitează disponibilitatea la misiuni de noapte. Măsuri:

• Vopsire în culori întunecate.

Zgomot

Reducerea semnăturii sonore produsă de motoare conduce la măsuri asemănătoare cu cele pentru reducerea semnăturii termice.

Vapori de apă

Trebuie evitată formarea dârelor de condensare. Particulele de carbon eliminate de motoare sunt centre de condensare a umidității atmosferice, Măsuri:

• Planificarea misiunilor la înălțimi mici, unde aerul nu este saturat cu vapori de apă.
• Motoare de puteri mici, care ele înseși să nu elimine mulți vapori proveniți din arderea hidrogenului din hidrocarburile din combustibil.

Dârele de vapori sunt și ele detectabile din satelit.

Dioxid de carbon

Dârele de dioxid de carbon, provenit din arderea carbonului din hidrocarburile din combustibil, evacuate din motoare în jeturile de gaze de ardere sunt detectabile din satelit.

Fum

Particulele solide conținute în gazele de ardere evacuate din motoare sunt centre de condensare ale umidității atmosferice. Măsuri:

• Motoare cât mai performante din punct de vedere al arderii complete din punct de vedere chimic (ardere perfectă).