Uezd

Uezdul (rusă уе́зд, ucraineană повіт) a fost o unitate administrativă în Imperiul Rus și în primele decenii ale Uniunii Sovietice.^[1]

Uezdurile Imperiului Rus în 1897

Inițial, uezdul a apărut ca subdiviziune a Rusiei Kievene, respectiv a Marelui Cnezat al Moscovei, începând cu secolul al XIII-lea. Un uezd cuprindea mai multe volosti (Волость), care se întindeau în jurul orașelor importante, și era condus de un guvernator (наместник) numit de cneaz, iar din secolul al XVII-lea, de voievod.^[2]

Odată cu introducerea guberniilor în 1708 de către țarul Petru I, unitatea administrativă de tip uezd a fost desființată și înlocuită cu districte. Totuși, prin reforma administrativă din 1727, realizată sub Ecaterina I, uezdurile au fost reintroduse în forma lor veche.^[3]

Reforma administrativă din 1775, decisă de Ecaterina a II-a și pusă în aplicare până în 1780, a definit uezdurile ca subdiviziuni ale guberniilor. Aceasta a constituit baza juridică ce a rămas valabilă până la desființarea unităților administrative ale Imperiului Rus. Totuși, uezduri nu au existat în toate unitățile administrative superioare: de pildă, guberniile și regiunile din Siberia și Asia Centrală erau împărțite în okruguri.^[4]

Conform reformei din 1775, în fruntea unui uezd se afla un ispravnic (исправник), ales de nobilimea locală pentru un mandat de trei ani. După reforma zemstvelor din 1864, în majoritatea uezdurilor din partea europeană a imperiului s-a introdus o formă (limitată) de autoadministrare locală.^[5][6]

În cadrul reformei administrative sovietice din perioada 1923–1929, uezdurile au fost transformate în unități mai mici, numite raioane. În republicile baltice anexate de Uniunea Sovietică în anii 1940 (RSS Estonă, RSS Letonă și RSS Lituaniană), uezdurile au continuat să existe până în 1949/1950.