Vid

În fizică, vidul este absența materiei dintr-un anumit spațiu. Subcategorii:

• „Vidul perfect” este o idealizare; în realitate orice spațiu conține o cantitate oarecare de materie. Cea mai bună aproximare a vidului perfect este spațiul interstelar, în care cantitatea de materie prezentă este extrem de mică.
• Fizicienii folosesc denumirea de „vid parțial” pentru a descrie situațiile reale în care gazul a fost extras dintr-o anumită incintă într-o măsură considerabilă.
• Uneori în inginerie se folosește denumirea de „vid” și atunci când presiunea dintr-o incintă este mai mică decît presiunea atmosferică.

Pentru alte sensuri, vedeți Vid (dezambiguizare).

Aparat cu pompă pentru demonstrarea vidului

Ca orice presiune, presiunea din „vid”, în general mică, se măsoară în unitățile numite Pascal (simbol: Pa) sau și Torr (simbol: Torr). În astrofizică și în astrologie, vidul este conceput ca spațiul dintre dimensiuni unde nu există nimic: nu lumină, nu întuneric, nu sus, nu jos, deci tot este absent.

Primul vacuum din istoria științei l-a obținut Evangelista Torricelli când a inventat barometrul. Este vorba de camera barometrică ce rămânea deasupra coloanei de mercur.

Exemple

• Presiunea atmosferică: 101,3 kPa (760 Torr)
• Aspirator casnic: cca. 80 kPa (600 Torr)
• Pompă de vid mecanică: 100 Pa ... 100 μPa (1 Torr ... 10⁻⁶ Torr)
• Spațiul extra-atmosferic din jurul Pămantului: cca. 100 μPa (10⁻⁶ Torr)
• Pompă criogenică: 100 nPa ... 1 nPa (10⁻⁹ Torr ... 10⁻¹¹ Torr)
• Pe suprafața Lunii: cca. 1 nPa (10⁻¹¹ Torr)
• Spațiul interstelar: cca. 1 fPa (10⁻¹⁷ Torr)

Vezi și

• Vid fals

Legături externe

• ro Un text despre nimic Arhivat în 22 februarie 2014, la Wayback Machine.
• ro Energia vidului, utilizată în levitație Arhivat în 22 februarie 2014, la Wayback Machine., 16 ianuarie 2009, Diac. Dr. Adrian Sorin Mihalache, Ziarul Lumina