îndupleca

română

Etimologie

Din în- + dupleca (învechit „a îndupleca” < latină).

Pronunție

• AFI: /ɨn.du.pleˈka/

Verb

Conjugarea verbului îndupleca
Infinitiv	a îndupleca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înduplec
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înduplece
Participiu	înduplecat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face pe cineva să se supună, să cedeze, să consimtă la ceva; a determina, a hotărî pe cineva să facă ceva.
2. (v.refl.) a se arăta milos, bun; a se îndura.

Cuvinte derivate

• înduplecare
• înduplecător

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• apendicul

Referințe

• DEX '98 via DEX online