aburca

română

Etimologie

Origine necunoscută. O origine latină este posibilă (latină *aboricare), dar lingviști nu sunt în acord.

Pronunție

• AFI: /a.bur'ka/

Verb

Conjugarea verbului (se) aburca
Infinitiv	a (se) aburca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) aburc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) aburce
Participiu	aburcat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) (reg.) a (se) urca, a (se) sui cățărându-se, a (se) cățăra; a (se) ridica de jos, de la pământ.

   A se aburca în copac.

   A aburca sacul plin în spate.

Sinonime

• cățăra, cocoța, ridica, sui, urca

Antonime

• coborî

Traduceri

a se urca

catalană: aixecar (català) engleză: heave (English) esperanto: levi (Esperanto) franceză: soulever (français) germană: aufheben (Deutsch)

italiană: alzare (italiano) portugheză: erguer (português) spaniolă: alzar (español) suedeză: hissa upp (svenska)

Referințe

• DEX online