acrime

română

Etimologie

Din acru + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /a'kri.me/

Substantiv

Declinarea substantivului acrime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	acrime	acrimi
Articulat	acrimea	acrimile
Genitiv-Dativ	acrimii	acrimilor
Vocativ	acrimeo	acrimelor

1. (rar) acreală.
2. gust acru.
3. (fig.) răutate, dușmănie; supărare, amărăciune.

Sinonime

• 1-2: acreală
• 3: amărăciune, răutate, supărare

Cuvinte apropiate

• acreală
• acri
• acricios
• acrire
• acriș
• acrișor
• acrit
• acritură
• acru
• înăcreală
• înăcri
• înăcrire
• înăcrit

Traduceri

acreală

engleză: sourness (English) finlandeză: happamuus (suomi) franceză: âcreté (français) f. georgiană: სიმჟავე (ქართული) (simžave) germană: Säure (Deutsch) f., Herbeit (Deutsch) f. greacă: αγουρίλα (Ελληνικά) (agouríla) f., αγουράδα (Ελληνικά) (agouráda) f., ξινίλα (Ελληνικά) (xiníla) f. italiană: asprezza (italiano) f., acidità (italiano) f., acredine (italiano) f.

latină: acritas (Latina) f. occitană: acretat (occitan) f. portugheză: azedume (português) m. spaniolă: acidez (español) f. suedeză: syrlighet (svenska) c. turcă: ekşilik (Türkçe)

Referințe

• DEX '98 via DEX online