adversar

Din franceză adversaire < latină adversarius.

Declinarea substantivului adversar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	adversar	adversari
Articulat	adversarul	adversarii
Genitiv-Dativ	adversarului	adversarilor
Vocativ	adversarule	adversarilor

persoană care face concurență, care luptă împotriva altuia sau împotriva unei concepții, a unei idei; rival, potrivnic.
(sport) partener de întrecere.

concurent

arabă: خصم (العربية) (xaṣm) m.
armeană: ախոյան (հայերեն) (axoyan)
bulgară: противник (български) (protivnik), еприятел (български) (neprijatel), съперник (български) (sǎpernik)
catalană: adversari (català) m.
cehă: protivník (čeština) m.
chineză: 敵手 (中文), 敌手 (中文) (díshǒu), 對手 (中文), 对手 (中文) (duìshǒu)
ebraică: יריב (עברית) m., אויב (עברית) m.
engleză: adversary (English), opponent (English)
finlandeză: vastustaja (suomi), vastapuoli (suomi), vihollinen (suomi)
franceză: adversaire (français) m.
galiciană: adversario (galego) m.
germană: Gegner (Deutsch) m.
greacă: αντίπαλος (Ελληνικά) (antípalos)
islandeză: andstæðingur (íslenska) m.; óvinur (íslenska) m.
italiană: avversario (italiano) m.
japoneză: 敵 (日本語) (てき, teki), 相手 (日本語) (あいて, aite)

română