alburn

română

Etimologie

Din italiană alburno < latină alburnum.

Pronunție

• AFI: /al'burn/

Substantiv

Declinarea substantivului alburn
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	alburn	alburnuri
Articulat	alburnul	alburnurile
Genitiv-Dativ	alburnului	alburnurilor
Vocativ	alburnule	alburnurilor

1. (bot.) totalitatea straturilor tinere situate între scoarța și inima trunchiului unui copac, prin care trec apa și sărurile minerale; albeț, albuleț.

Sinonime

• (bot.) (reg.) albeț, albuleț

Vezi și

• Alburnus Maior

Traduceri

strat lemnos situat între scoarța unui arbore și inima lui

catalană: albeca (català) f. daneză: splintved (dansk) c. engleză: sapwood (English), alburnum (English) esperanto: alburno (Esperanto) estoniană: maltspuit (eesti) finlandeză: manto (suomi) franceză: aubier (français) m., aubour (français) m. galiciană: sámago (galego) m. germană: Splintholz (Deutsch) n. italiană: alburno (italiano) m.

latină: alburnum (Latina) n. maghiară: szíjács (magyar) neerlandeză: spinthout (Nederlands) norvegiană: yteved (norsk) poloneză: drewno bielaste (polski) portugheză: alburno (português) m., borne (português) m. rusă: заболонь (русский) (zabolon') f. spaniolă: albura (español) f. suedeză: splintved (svenska) c. ucraineană: оболонь (українська) (obolon') f.

Referințe

• DEX '98 via DEX online