alergare

română

Etimologie

Din a alerga.

Pronunție

• AFI: /a.ler'ga.re/

Substantiv

Declinarea substantivului alergare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	alergare	alergări
Articulat	alergarea	alergările
Genitiv-Dativ	alergării	alergărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a alerga; alergătură.
2. (mai ales la pl.) probă atletică de fugă pe anumite distanțe.
3. cursă de cai.

Sinonime

• 1: alergătură, cursă, fugă, (reg.) încurare
• 3: (înv.) curs.

Cuvinte apropiate

• alerga
• alergător, alergătoare
• alergătură

Traduceri

alergătură

engleză: running (English)

franceză: cours (français) m.

Referințe

• DEX online
• Web dex online