argumenta

română

Etimologie

Din franceză argumenter < latină argumentari.

Pronunție

• AFI: /ar.gu.men'ta/

Verb

Conjugarea verbului argumenta
Infinitiv	a argumenta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	argumentez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să argumenteze
Participiu	argumentat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a susține, a întări, a dovedi, a demonstra ceva cu argumente.

Cuvinte derivate

• argumentare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online