aromat

română

Etimologie

Din slavă (veche) aromatŭ, neogreacă αρομα (ároma), αρωματοσ (arómatos), (modern și) franceză aromate.

Pronunție

• AFI: /a.ro'mat/

Substantiv

Declinarea substantivului aromat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aromat	aromate
Articulat	aromatul	aromatele
Genitiv-Dativ	aromatului	aromatelor
Vocativ	aromatule	aromatelor

1. (rar) mirodenie.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din aromă + sufixul -at.

Adjectiv

Declinarea adjectivului aromat
	Singular	Plural
Masculin	aromat	aromați
Feminin	aromată	aromate
Neutru	aromat	aromate

1. care are aromă, cu aromă; aromatic, binemirositor, parfumat.

Cuvinte derivate

• nearomat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• armato
• amator
• oțăram

Referințe

• DEX '98 via DEX online