asuma

română

Etimologie

Din franceză assumer < latină assumare.

Pronunție

• AFI: /a.suˈma/

Verb

Conjugarea verbului asuma
Infinitiv	a asuma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	asum
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să asume
Participiu	asumat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva.

   A-și asuma o răspundere.

Cuvinte derivate

• asumare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• masau

Referințe

• DEX '98 via DEX online