autoinstrui

română

Etimologie

Din auto- + a instrui.

Pronunție

• AFI: /a.u.to.in.stru'i/

Verb

Conjugarea verbului (se) autoinstrui
Infinitiv	a (se) autoinstrui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) autoinstruiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) autoinstruiască
Participiu	autoinstruit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) a se instrui ca autodidact.

Cuvinte derivate

• autoinstruire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online