autointitula

română

Etimologie

Din auto- + a intitula.

Pronunție

• AFI: /a.u.to.in.ti.tuˈla/

Verb

Conjugarea verbului (se) autointitula
Infinitiv	a (se) autointitula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) autointitulez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) autointituleze
Participiu	autointitulat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a-și atribui (nejustificat) un nume, un titlu.

Cuvinte derivate

• autointitulat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online