baltag

română

Variante

• baltac

Etimologie

Din turcă baltak (Roesler 588; Șeineanu, II, 37; Lokotsch 207; Ronzevalle 46), confer cumană balta (Kuun 124). Menționat din secolul XVII. Din turcă provin și neogreacă μπαλτᾶς (baltás), bulgară baltija.

Pronunție

• AFI: /balˈtag/

Substantiv

Declinarea substantivului baltag
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	baltag	baltaguri
Articulat	baltagul	baltagurile
Genitiv-Dativ	baltagului	baltagurilor
Vocativ	baltagule	baltagurilor

1. topor cu coadă lungă, întrebuințat și ca armă.
2. (fig.) lovitură aplicată cu acest topor.

Cuvinte derivate

• băltăgel

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online