belgi

română

Etimologie

Din franceză Belges.

Pronunție

• AFI: /belʤʲ/

Substantiv

Declinarea substantivului invariabil
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	invariabil	belgi
Articulat	invariabil	belgii
Genitiv-Dativ	invariabil	belgilor
Vocativ	invariabil	belgilor

1. uniune de triburi celtice populând, în antichitate, teritoriul dintre Sena și Rin, care au fost supuse de romani în sec. I î.Hr..

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• blegi

Referințe

• DEX '98 via DEX online