beligerant

From Wiktionary, the free dictionary

Remove ads

română

Etimologie

Din franceză belligérant < latină belligerans, belligerantis.

Pronunție

  • AFI: /be.li.ʤe'rant/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
beligerant
Singular Plural
Masculin beligerant beligeranți
Feminin beligerantă beligerante
Neutru beligerant beligerante
  1. (adesea substantivat) care se află în stare de război.
    Armate beligerante.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Remove ads

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.

Remove ads