biruit

română

Etimologie

Din a birui.

Pronunție

• AFI: /bi.ruˈit/

Adjectiv

Declinarea adjectivului biruit
	Singular	Plural
Masculin	biruit	biruiți
Feminin	biruită	biruite
Neutru	biruit	biruite

1. bătut în luptă, întrecut într-o competiție, învins, înfrânt.
2. (fig.) stăpânit de un sentiment puternic, de o patimă etc.

Cuvinte derivate

• nebiruit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• burții
• bruții

Referințe

• DEX '98 via DEX online