blestem
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din verbul a blestema.
Pronunție
- AFI: /blesˈtem/
Substantiv
| Declinarea substantivului blestem | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | blestem | blesteme |
| Articulat | blestemul | blestemele |
| Genitiv-Dativ | blestemului | blestemelor |
| Vocativ | - | - |
- invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine.
- M-ai ridicat peste dezastru, Peste blestem și ură - Alexandru Macedonski, Excelsior (1895)
- cuvinte prin care se invocă abaterea unei nenorociri asupra cuiva.
Sinonime
- 1-2: imprecație, ocară, (livr.) maledicție
Antonime
Cuvinte derivate
- blestema
- blestemat
- blestemățesc
- blestemățește
- blestemăți
- blestemăție
Cuvinte compuse
- Blestemul divin
Cuvinte apropiate
Traduceri
imprecație
|
|
Etimologie
Din blestema.
Verb
Referințe
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads