boteza

Din latină batizare (= baptizāre).

Conjugarea verbului (se) boteza
Infinitiv	a (se) boteza
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) botez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) boteze
Participiu	botezat
Conjugare	I

(v.tranz. și refl.) a (se) supune botezului.
(v.tranz.) a stropi cu agheasmă pe credincioși și casele lor.
(fig.) (fam.) a uda, a stropi.
(v.tranz.) a avea calitatea de naș sau de nașă la botezul cuiva.
(v.tranz.) a pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocură); a supranumi; a porecli.

(fam.) A boteza laptele (sau vinul, rachiul etc.) = a adăuga apă în lapte (sau în vin etc.)

a creștina

română