bretea

română

Etimologie

Refăcut din pluralul bretele (< franceză bretelles).

Pronunție

• AFI: /breˈte̯a/

Substantiv

Declinarea substantivului bretea
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bretea	bretele
Articulat	breteaua	bretelele
Genitiv-Dativ	bretelei	bretelelor
Vocativ	bretea	bretelelor

1. (la pl.) obiect de îmbrăcăminte bărbătească confecționat din două fâșii de elastic, pânză, piele etc. care se trec peste umeri, prinzându-se în fată și în spate de pantaloni pentru a-i susține.
2. fâșie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susține pe umeri.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• barete
• batere
• bereta
• rebate

Referințe

• DEX '98 via DEX online