britanic
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din franceză britannique.
Pronunție
- AFI: /bri'ta.nik/
Substantiv
| Declinarea substantivului britanic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | britanic | britanici |
| Articulat | britanicul | britanicii |
| Genitiv-Dativ | britanicului | britanicilor |
| Vocativ | britanicule | britanicilor |
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
persoană care face parte din populația de bază a Marii Britanii
|
|
Adjectiv
| Declinarea adjectivului britanic | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | britanic | britanici |
| Feminin | britanică | britanice |
| Neutru | britanic | britanice |
- care aparține Marii Britanii, privitor la Marea Britanie; p. restr. englez.
Sinonime
Traduceri
din Marea Britanie
|
|
Referințe
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads