bucher

română

Etimologie

Din buche + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /buˈker/

Substantiv

Declinarea substantivului bucher
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bucher	bucheri
Articulat	bucherul	bucherii
Genitiv-Dativ	bucherului	bucherilor
Vocativ	bucherule	bucherilor

1. persoană care învață ceva pe dinafară, fără a pricepe ce învață.
2. (înv.) persoană care se află cu învățătura abia la alfabet, care este începător la învățătură.

Cuvinte derivate

• bucherește
• bucheri
• bucherie
• buchirisi

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online