buret

română

Etimologie

Din franceză bourrette.

Pronunție

• AFI: /bu'ret/

Substantiv

Declinarea substantivului buret
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	buret	bureturi
Articulat	buretul	bureturile
Genitiv-Dativ	buretului	bureturilor
Vocativ	buretule	bureturilor

1. fir de mătase naturală, gros și neregulat, obținut prin macerarea specială a unor gogoși.
2. țesătură de mătase fabricată din acest fir; (p.ext.) țesătură de bumbac cu fir gros, noduros și poros.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• brute

Referințe

• DEX '98 via DEX online