caballus

latină

(Latina)

Etimologie

Origine disputată. Poate din limba galilor caballos. Cuvântul a supraviețuit în aproape toate limbele latine moderne. Înrudit cu galeză ceffyl, limba manx cabbyl, galeză scoțiană capall și irlandeză capall.

Alternativ din greacă antică καβάλλης (kabállēs, „mârțoagă”), care ar putea veni dintr-o limbă balcanică, anatoliană sau nord-est europeană. Confer rusă кобыла (kobyla) și sârbocroată кобила/kobila („mârțoagă”).

Pronunție

• AFI: /kaˈbal.lus/

Substantiv

Declinarea substantivului caballus
m.	Singular	Plural
Nominativ	caballus	caballī
Genitiv	caballī	caballōrum
Dativ	caballō	caballīs
Acuzativ	caballum	caballōs
Ablativ	caballō	caballīs
Vocativ	caballe	caballī

1. (zool.) cal; iapă
2. (p.ext.) mârțoagă, gloabă

Sinonime

• 1: (zool.) equus

Cuvinte derivate

• caballārius
• caballiō
• caballicō
• caballinus
• cavallus

Nota Bene

• În latină clasică, termenul preferat pentru cal era equus, în timp ce caballus era numai folosit de poeți. Mai târziu, în latină populară apare caballus în limba vorbită.

Referințe

• Wiktionary