calma

Vezi și : çalma, čalma

română

Etimologie

Din franceză calmer, confer italiană calmare.

Pronunție

• AFI: /kal'ma/

Verb

Conjugarea verbului (se) calma
Infinitiv	a (se) calma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) calmez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) calmeze
Participiu	calmat
Conjugare	I

1. (v.refl. și tranz.) a (se) liniști, a (se) potoli.

   Era enervat și abia a reușit să-l calmeze.

Sinonime

• (se) domoli, (se) îmblânzi, (se) îmbuna, (se) împăca, (se) liniști, (se) potoli, (reg.) (se) țistui, (înv.) (se) dezmânia

Antonime

• (se) agita, (se) alarma, (se) tulbura, (se) zbuciuma

Cuvinte apropiate

• calm
• calmant
• calmare
• calmat
• calmitate

Traduceri

a deveni calm

bulgară: успокоявам (български) (uspokojavam), усмирявам (български) (usmirjavam) catalană: calmar (català) cehă: uklidnit (čeština) daneză: berolige (dansk) ebraică: הרגיע (עברית) (hirgía) engleză: calm (English) estoniană: rahunema (eesti) finlandeză: tyynnyttää (suomi), rauhoittaa (suomi) franceză: calmer (français), apaiser (français) galiciană: calmar (galego) germană: beruhigen (Deutsch), ruhig stellen (Deutsch)

greacă: ηρεμώ (Ελληνικά) (iremó) italiană: calmare (italiano), calmarsi (italiano) maghiară: megnyugtat (magyar), lecsendesít (magyar) neerlandeză: kalmeren (Nederlands), gerust stellen (Nederlands) norvegiană: roe (norsk), berolige (norsk) poloneză: uspokajać (polski) portugheză: acalmar (português), calmar (português) rusă: успокаивать (русский) (uspokáivat'), успокоить (русский) (uspokóit') spaniolă: calmar (español) suedeză: lugna (svenska) turcă: yatıştırmak (Türkçe), sakinleştirmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

catalană

(català)

Etimologie

Din latină cauma.

Pronunție

• (occidental) AFI: /ˈkal.ma/
• (oriental) AFI: /ˈkal.mə/

Substantiv

calma f., calmes pl.

1. nemișcare, imobilitate

   El motor està en calma.

2. calm, liniște
3. pace; tăcere, liniște

Cuvinte apropiate

• calmar

---

galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină cauma.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

calma f., calmas pl.

1. pace; tăcere, liniște
2. calm, liniște
3. nemișcare, imobilitate

Sinonime

• 1: paz, quietude, sosego, serenidade, tranquilidade

Antonime

• 1: axitación

Cuvinte apropiate

• calmar

Expresii

• calma branca

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din greacă καῦμα (kauma).

Pronunție

• AFI: /'kalma/

Substantiv

calma f., calme pl.

1. calm, liniște

   La calma della notte.

2. pace; tăcere, liniște

Sinonime

• 1: silenzio, quiete
• 2: tranquillità

Cuvinte apropiate

• calma interiore
• calmare
• calmo

Expresii

• calma e sangue freddo!

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Derivat regresiv din calmo.

Adjectiv

1. forma de feminin singular pentru calmo.

Etimologie

Derivat regresiv din calmare.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru calmare.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru calmare.

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din greacă καῦμα (kauma).

Pronunție

• AFI: //kaũmɐ/ (Brazilia)

Substantiv

calma f., calmas pl.

1. fără vânt, calm
2. (fig.) calm, liniște

Sinonime

• 2: tranqüilidade

Cuvinte apropiate

• calmar

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină cauma.

Pronunție

• AFI: /ˈkal.ma/

Substantiv

calma f., calmas pl.

1. pace; tăcere, liniște
2. calm, liniște
3. nemișcare, imobilitate

Sinonime

• 1: quietud, serenidad, tranquilidad

Cuvinte apropiate

• calmante
• calmar
• calmo

Expresii

• calma chicha
• en calma