candoare

română

Etimologie

Din franceză candeur < latină candor, -oris.

Pronunție

• AFI: /kan'do̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului candoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	candoare	candoarea
Articulat	candori	candorile
Genitiv-Dativ	candorii	candorilor
Vocativ	'	'

1. curățenie sufletească.
2. (peior.) naivitate, prostie.
3. ingenuitate.

Sinonime

• 1: inocență
• 3: ingenuitate

Antonime

• vinovăție

Cuvinte apropiate

• candid

Traduceri

curățenie sufletească

engleză: candour (English) finlandeză: vilpittömyys (suomi), suoruus (suomi) franceză: candeur (français) f.

germană: Offenheit (Deutsch) italiană: franchezza (italiano) spaniolă: franqueza (español)