canid

Din franceză canidés, care provine din latină modernă Canidae < canis.

Declinarea substantivului canid
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	canid	canide
Articulat	canidul	canidele
Genitiv-Dativ	canidului	canidelor
Vocativ	canidule	canidelor

(zool.) (la pl.) familie de mamifere carnivore digitigrade, cu gheare neretractile și cu patru degete la picioarele dinainte și cinci la cele din spate, din care fac parte lupul, vulpea, șacalul etc.; (și la sg.) animal din această familie.

familie de mamifere

islandeză: hundaætt (íslenska)
italiană: canide (italiano) m.
japoneză: イヌ科 (日本語)
kurdă: kûçik (kurdî)
latină: Canidae (Latina)
letonă: suņu dzimta (latviešu)
lituaniană: šuniniai (lietuvių)
macedoneană: кучиња (македонски) (kučinja)
maghiară: kutyafélék (magyar)
neerlandeză: hondachtige (Nederlands) m.f.
norvegiană: hundefamilien (norsk) m.
occitană: canids (occitan) m.pl.
poloneză: psowate (polski)
portugheză: canídeo (português) m.
rusă: псовые (русский) (psóv'ie), собачьи (русский) (sobáč'i), волчьи (русский) (vólč'i)
sârbă: пси (српски / srpski) (psi)
slovacă: psovité (slovenčina), vlkovité (slovenčina)
slovenă: psi (slovenščina)
sorabă de jos: psy (dolnoserbski)
sorabă de sus: psy (hornjoserbsce)
spaniolă: cánido (español) m., cánidos (español) m.pl.
suedeză: hunddjur (svenska) n.
turcă: köpekgiller (Türkçe)
ucraineană: псові (українська) (psovi), собакові (українська) (sobakovi)

română