capabil

română

Etimologie

Din franceză capable < latină capabilis.

Pronunție

• AFI: /ka'pa.bil/

Adjectiv

Declinarea adjectivului capabil
	Singular	Plural
Masculin	capabil	capabili
Feminin	capabilă	capabile
Neutru	capabil	capabile

1. (urmat de determinări introduse prin prep. "de") care este în stare, care are posibilitatea de a săvârși ceva; apt pentru ceva.
2. înzestrat, valoros, destoinic.
3. care posedă calități deosebite; dotat cu calitățile necesare.

Sinonime

• 1: competent, avizat, apt

Antonime

• inapt, incapabil, neapt, necapabil, nepriceput

Cuvinte derivate

• capabilitate
• incapabil, necapabil

Traduceri

care este în stare a săvârși ceva

chineză: 有能力的 (中文) croată: spȍsoban (hrvatski) engleză: capable (English) esperanto: kapabla (Esperanto) finlandeză: kykenevä (suomi), kyvykäs (suomi) franceză: capable (français) m.f. galiciană: capaz (galego) germană: fähig (Deutsch) greacă: ικανός (Ελληνικά) (ikanós) interlingua: capabile (interlingua), capace (interlingua)

italiană: abile (italiano) m.f., capace (italiano) m.f. latină: potens (Latina) maghiară: képes (magyar) poloneză: zdolny (polski) portugheză: capaz (português) slovenă: zmožen (slovenščina) m. spaniolă: capaz (español) suedeză: kapabel (svenska) turcă: yetenekli (Türkçe), kabiliyetli (Türkçe), ehliyetli (Türkçe)

Referințe

• DEX online