cazac

Din turcă kazak („aventurier”) (Cihac, II, 46: Șeineanu, II, 97; Lokotsch 1143; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 361), confer rusă казак (kazak).

Declinarea substantivului cazac
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cazac	cazaci
Articulat	cazacul	cazacii
Genitiv-Dativ	cazacului	cazacilor
Vocativ	cazacule	cazacilor

membru al unei comunități militare autonome care s-au așezat pe teritoriile de margine ale statelor rus și polono-lituanian, unde, în schimbul unor privilegii, era obligat să apere țara împotriva invaziilor.
(în Rusia, începând din sec. XVIII) soldat dintr-o unitate de cavalerie recrutată de obicei dintre cazaci.

română