chemare

română

Etimologie

Din a chema.

Pronunție

• AFI: /ke'ma.re/

Substantiv

Declinarea substantivului chemare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chemare	chemări
Articulat	chemarea	chemările
Genitiv-Dativ	chemării	chemărilor
Vocativ	chemare	chemărilor

1. acțiunea de a chema și rezultatul ei.
2. exprimare orală sau în scris a dorinței cuiva ca cineva să vină aproape sau într-un anumit loc.
3. strigăt, țipăt (care cheamă).
4. (concr.) proclamație.
5. îndemn de a participa la o acțiune, la un fapt.
6. ordin, dispoziție (cu caracter oficial) de a se prezenta într-un anumit loc.
7. (fig.) înclinație, vocație.
8. misiune, menire.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• rechema

Referințe

• DEX '98 via DEX online