chinui

română

Etimologie

Din chin + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /ki.nuˈi/

Verb

Conjugarea verbului (se) chinui
Infinitiv	a (se) chinui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) chinui, chinuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) chinuie, chinuiască
Participiu	chinuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl.) a produce sau a îndura suferințe fizice sau morale intense.

   Se chinuie foarte tare din cauza bolii.

2. (v.tranz.) a necăji, a plictisi.

   Îl chinuiește o tuse rebelă.

3. (v.refl.) a se strădui, a face eforturi pentru a realiza ceva.

Sinonime

• 1: suferi, (înv. și reg.) se ticăi, (înv.) se nevoi, (se) strădui
• 2: necăji, supăra
• 3: strădui

Antonime

• se desfăta

Cuvinte derivate

• chin
• chinuială
• chinuire
• chinuit
• chinuitor, chinuitoare

Traduceri

a suferi

arabă: يعذَِّب (العربية) catalană: turmentar (català) engleză: torment (English) esperanto: turmenti (Esperanto) finlandeză: kiduttaa (suomi) franceză: tourmenter (français) germană: quälen (Deutsch)

neerlandeză: kwellen (Nederlands) poloneză: męczyć (polski), nękać (polski), trapić (polski) portugheză: atormentar (português) spaniolă: atormentar (español) suedeză: plåga (svenska) turcă: işkence etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online