chirci

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /kir'ʧi/

Verb

Conjugarea verbului (se) chirci
Infinitiv	a (se) chirci
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) chircesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) chircească
Participiu	chircit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) a se strânge grămadă, a se face mic.
2. (v.refl.) a nu se dezvolta bine; a se pipernici.

Cuvinte derivate

• chircit
• chircitură
• închirci

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online