chiulangiu

română

Etimologie

Din chiul + sufixul -angiu. Confer turcă külâhçi.

Pronunție

• AFI: /kju.lanˈʤiw/

Substantiv

Declinarea substantivului chiulangiu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chiulangiu	chiulangii
Articulat	chiulangiul	chiulangiii
Genitiv-Dativ	chiulangiului	chiulangiilor
Vocativ	chiulangiule	chiulangiilor

1. (fam.) persoană care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie.

Cuvinte derivate

• chiulangie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online