ciocnire

română

Etimologie

Din a ciocni.

Pronunție

• AFI: /ʧjok'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ciocnire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciocnire	ciocniri
Articulat	ciocnirea	ciocnirile
Genitiv-Dativ	ciocnirii	ciocnirilor
Vocativ	ciocnire	ciocnirilor

1. acțiunea de a (se) ciocni.
2. lovire (însoțită de zgomot) între două obiecte tari; ciocnitură.
3. (fig.) luptă între interese sau idei diferite.
4. (fig.) bătălie, luptă între două armate sau două grupuri adverse de oameni.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ciceroni
• cornicei
• cronicei

Referințe

• DEX '98 via DEX online