ciorbă

română

Etimologie

Din turcă çorba < persană شوربا (šōrbā, šūrbā).

Pronunție

• AFI: /ˈʧjor.bə/

Substantiv

Declinarea substantivului
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	'	ciorbe
Articulat	ciorba	ciorbele
Genitiv-Dativ	ciorbei	ciorbelor
Vocativ	'	'

1. fel de mâncare care constă dintr-o zeamă (acrită) preparată cu legume, adesea și cu carne.

   A mâncat o ciorbă cu borș.

   Ciorbă de știucă.

   Ciorbă de pui.

Sinonime

• (reg.) zeamă

Cuvinte derivate

• ciorbagiu
• ciorbalâc

Cuvinte compuse

• ciorbă de burtă
• ciorbă de conopidă
• ciorbă de dovleac
• ciorbă de legume
• ciorbă de perișoare
• ciorbă de potroace
• ciorbă de pui
• ciorbă de ștevie
• ciorbă de vită

Cuvinte apropiate

• supă

Expresii

• A se amesteca în ciorba cuiva (sau a altuia) = a se amesteca (nedorit) în afacerile, în treburile altuia
• A pune (sau a băga etc.) pe toți într-o ciorbă = a considera și a trata la fel mai mulți oameni, fără a ține seama de valoarea, situația etc. lor deosebită
• Ciorbă lungă = a) ciorbă cu mult lichid; ciorbă subțire; b) vorbărie multă, dar fără conținut; pălăvrăgeală

Traduceri

fel de mâncare din zeamă acrită

engleză: sour soup (English)

turcă: çorba (Türkçe)

Referințe

• DEX online