ciubucar

română

Etimologie

Din ciubuc + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /ʧu.buˈkar/

Substantiv

Declinarea substantivului ciubucar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciubucar	ciubucare
Articulat	ciubucarul	ciubucarele
Genitiv-Dativ	ciubucarului	ciubucarelor
Vocativ	ciubucarule	ciubucarelor

1. (pop.) unealtă de zidărie cu care se fac ciubucele.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului ciubucar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciubucar	ciubucari
Articulat	ciubucarul	ciubucarii
Genitiv-Dativ	ciubucarului	ciubucarilor
Vocativ	ciubucarule	ciubucarilor

1. (fig.) (fam.) persoană care umblă după ciubucuri.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online