ciudi

română

Etimologie

Din ciudă. Confer slavă (veche) čuditi sen.

Pronunție

• AFI: /ʧju'di/

Verb

Conjugarea verbului (se) ciudi
Infinitiv	a (se) ciudi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) ciudesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) ciudească
Participiu	ciudit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) (reg.) a fi cuprins de ciudă; a se înciuda.
2. (v.refl.) (înv.) a se mira, a se minuna.
3. (v.refl.) (înv.) a se frământa (sufletește), a se zbuciuma; a fi neliniștit.

Cuvinte derivate

• ciudit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ducii

Referințe

• DEX '98 via DEX online