ciurar

română

Etimologie

Din ciur + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /ʧuˈrar/

Substantiv

Declinarea substantivului ciurar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciurar	ciurari
Articulat	ciurarul	ciurarii
Genitiv-Dativ	ciurarului	ciurarilor
Vocativ	ciurarule	ciurarilor

1. persoană care face sau vinde ciururi.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arcuri
• caruri
• curări

Referințe

• DEX '98 via DEX online