ciurecar

română

Etimologie

Din ciurec + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /ʧu.reˈkar/

Substantiv

Declinarea substantivului ciurecar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciurecar	ciurecari
Articulat	ciurecarul	ciurecarii
Genitiv-Dativ	ciurecarului	ciurecarilor
Vocativ	ciurecarule	ciurecarilor

1. (înv.) plăcintar care făcea ciurecuri.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căruceri
• cruciera
• crucirea

Referințe

• DEX '98 via DEX online