claie

română

Etimologie

Din bulgară кладня (kladnja), sârbocroată kladnja.

Pronunție

• AFI: /ˈkla.je/

Substantiv

Declinarea substantivului claie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	claie	clăi
Articulat	claia	clăile
Genitiv-Dativ	clăii	clăilor
Vocativ	claie	clăilor

1. grămadă mare de fân, de snopi de cereale etc., de obicei în formă conică.
2. (fig.) mulțime, îngrămădire dezordonată (de lucruri sau de ființe).

Cuvinte derivate

• clăi
• clăiță

Expresii

• Claie peste grămadă = unul peste altul, în dezordine, la întâmplare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alice
• calei
• căile

Referințe

• DEX '98 via DEX online