coagula

română

Etimologie

Din franceză coaguler < latină coagulare.

Pronunție

• AFI: /ko.a.ɡuˈla/

Verb

Conjugarea verbului (se) coagula
Infinitiv	a (se) coagula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) coagulez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) coaguleze
Participiu	coagulat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (despre lichide și substanțe coloidale) a se închega.
2. (v.tranz.) a face să se închege.

Cuvinte derivate

• coagulare
• coagulat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online