coechipier
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din franceză coéquipier.
Pronunție
- AFI: /ko.e.ki.pi'er/
Substantiv
| Declinarea substantivului coechipier | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coechipier | coechipieri |
| Articulat | coechipierul | coechipierii |
| Genitiv-Dativ | coechipierului | coechipierilor |
| Vocativ | coechipierule | coechipierilor |
- membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu ceilalți membri ai echipei.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads