coincide

română

Etimologie

Din franceză coïncider, italiană coincidere.

Pronunție

• AFI: /ko.in'ʧi.de/

Verb

Conjugarea verbului coincide
Infinitiv	a coincide
Indicativ prezent pers. 1 sg.	coincid
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să coincidă
Participiu	coincis
Conjugare	III

1. (v.intranz.) (despre evenimente, fenomene etc.) a se petrece simultan, a se produce în același loc.
2. (v.intranz.) a fi identic, a se potrivi întocmai.
3. (v.intranz.) (despre linii, figuri, suprafețe) a se suprapune perfect.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• concedii

Referințe

• DEX '98 via DEX online