colăcel

română

Etimologie

Din colac + sufixul -el.

Pronunție

• AFI: /ko.lə'ʧel/

Substantiv

Declinarea substantivului colăcel
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colăcel	colăcei
Articulat	colăcelul	colăceii
Genitiv-Dativ	colăcelului	colăceilor
Vocativ	colăcelule	colăceilor

1. diminutiv al lui colac.
2. (gastr.) colac mic care se împarte la nunți, la înmormântări etc.
3. (bot.; reg.) pelargonie.

Sinonime

• 2: (bot.) pelargonie

Cuvinte compuse

• colăceii-babei

Cuvinte apropiate

• colac

Traduceri

colac mic care se împarte la nunți, la înmormântări etc.

plantă; floare

Vedeți traduceri pentru pelargonie.

Referințe

• DEX '98 via DEX online