colecta

Vezi și : colectă, colectá

română

Etimologie

Din franceză collecter.

Pronunție

• AFI: /ko.lekˈta/

Verb

Conjugarea verbului colecta
Infinitiv	a colecta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	colectez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să colecteze
Participiu	colectat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a aduna, a strânge la un loc lucruri, bani etc. pentru un anumit scop.

   Colectăm laptele din sat.

2. (produse agricole) a strânge în mod organizat de la producători diferite produse.

   A colecta fructe.

3. (despre abcese sau răni) a face puroi; a coace.

Sinonime

• 1: aduna, strânge
• 3: coace

Antonime

• împrăștia

Cuvinte derivate

• colectant
• colectare
• colectă
• colector
• colecție

Paronime

• colecționa

Traduceri

a aduna; a strânge

afrikaans: versamel (Afrikaans) albaneză: mbledh (shqip) arabă: يجمع (yajma') (العربية) catalană: collectar (català) cehă: sbírat (čeština) daneză: samle (dansk) ebraică: לאסוף (le'esof) (עברית) engleză: collect (English) esperanto: kolekti (Esperanto) finlandeză: kerätä (suomi) franceză: collecter (français), collectionner (français)

germană: sammeln (Deutsch), kollektieren (Deutsch) (rar) italiană: raccogliere (italiano) maghiară: gyűjt (magyar) neerlandeză: verzamelen (Nederlands), opstapelen (Nederlands) papamiento: kolektá (Papiamentu) poloneză: zbierać (polski), gromadzić (polski) portugheză: colher (português) slovenă: zbrati (slovenščina) spaniolă: coleccionar (español) suedeză: samla (svenska) turcă: toplamak (Türkçe)

Etimologie

Din colectă.

Pronunție

• AFI: /koˈlek.ta/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru colectă.

Referințe

• DEX online