coleric

română

Etimologie

Din franceză colérique.

Pronunție

• AFI: /ko'le.rik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului coleric
	Singular	Plural
Masculin	coleric	colerici
Feminin	colerică	colerice
Neutru	coleric	colerice

1. care se înfurie ușor, care are izbucniri de mânie.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului coleric
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coleric	colerici
Articulat	colericul	colericii
Genitiv-Dativ	colericului	colericilor
Vocativ	colericule	colericilor

1. persoană care se înfurie ușor, care are izbucniri de mânie.

Cuvinte derivate

• colerică

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• clocire
• coclire

Referințe

• DEX '98 via DEX online