colima
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din latină collimare.
Pronunție
- AFI: /ko.li'ma/
Verb
| Conjugarea verbului colima | |
| Infinitiv | a colima |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
colimez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să colimeze |
| Participiu | colimat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) (fiz.) a transforma un fascicul de raze divergent sau convergent într-unul paralel.
- (v.intranz.) a determina, a viza o anumită direcție.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads