comandant

română

Etimologie

Din franceză commandant.

Pronunție

• AFI: /ko.man'dant/

Substantiv

Declinarea substantivului comandant
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	comandant	comandanți
Articulat	comandantul	comandanții
Genitiv-Dativ	comandantului	comandanților
Vocativ	comandantule	comandanților

1. persoană care comandă o unitate militară, un vas, o garnizoană etc.

Cuvinte compuse

• comandant suprem
• comandant al pieței

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• condamnat

Referințe

• DEX '98 via DEX online